„Nu mai e pentru el!”
„E prea simplă cartea asta!”
„Hai să trecem la ceva mai complex!”
Auzim foarte des aceste lucruri atunci când vine vorba despre cărți, jucării sau activități pentru copii. Există o tendință tot mai mare a părinților de a alege materiale pentru vârste mai mari, din dorința de a nu rămâne copilul „în urmă”. În realitate, de multe ori nu copilul este pregătit să treacă mai departe, ci adultul este cel care se grăbește.
Dezvoltarea copilului nu este o scară pe care trebuie să o urci cât mai repede, ci un proces în care fiecare etapă are rolul ei foarte important. Copiii nu au nevoie să ajungă mai repede la următoarea etapă, ci să exploreze suficient etapa în care se află.
Mitul copilului „avansat”
Știința ne spune un lucru foarte important: etapele de dezvoltare nu sunt un concurs. Ele sunt repere orientative, nu obiective de bifat cât mai repede.
Un articol publicat în Scientific American subliniază clar că atingerea mai devreme a etapelor de dezvoltare nu prezice succesul pe termen lung. Cu alte cuvinte, un copil care merge mai repede, vorbește mai repede sau citește mai devreme nu va avea automat rezultate mai bune la școală sau în viață.
Studiile despre dezvoltarea copilului arată că cei mici se dezvoltă într-un interval larg considerat normal, iar diferențele de ritm sunt firești și sănătoase. Unii copii merg la 10 luni, alții la 15 luni. Unii vorbesc la 1 an, alții la 2 ani. Ambele situații pot fi perfect normale.
Faptul că un copil nu se grăbește nu înseamnă că rămâne în urmă. Înseamnă doar că se dezvoltă în ritmul lui.
Ce se întâmplă când grăbim etapele?
Presiunea constantă de a face lucrurile mai devreme poate face mai mult rău decât bine. Specialiștii atrag atenția că forțarea etapelor de dezvoltare poate crea stres atât pentru copil, cât și pentru părinte. În unele situații poate duce chiar la riscuri fizice, de exemplu atunci când încercăm să grăbim mersul sau statul în picioare înainte ca musculatura să fie pregătită.
Dar poate cel mai important lucru este altul. Atunci când grăbim etapele, copilul pierde exact lucrul de care are cea mai mare nevoie: explorarea naturală, în ritmul lui, prin joacă, repetiție și descoperire.
Copilăria nu este o listă de obiective care trebuie bifate cât mai repede, ci o perioadă în care creierul se dezvoltă prin experiențe repetate, prin atingere, mișcare, limbaj și interacțiune cu adultul.
De ce „prea ușor” nu este de fapt prea ușor
Aici apare o idee care schimbă complet perspectiva multor părinți. În dezvoltarea copilului nu există aproape niciodată „prea ușor”. Există doar materiale care sunt explorate la niveluri diferite, în funcție de vârstă.
O carte senzorială, de exemplu, poate părea o carte pentru bebeluși. Mulți părinți spun despre ea că este potrivită doar până la un an și că apoi copilul „a depășit etapa”. În realitate, aceeași carte poate sprijini dezvoltarea copilului de la câteva luni până la 2–3 ani, dar în moduri complet diferite.
Și de aici putem începe să vorbim despre cărțile senzoriale și despre cum ajută ele dezvoltarea copilului la vârste diferite.
Exemplul cărților senzoriale
Dacă vrem să înțelegem de ce nu există, de fapt, „prea ușor” în copilărie, cărțile senzoriale sunt unul dintre cele mai bune exemple.
Seria de cărți senzoriale de tipul „That’s not my…” nu este gândită doar ca o carte cu texturi, ci ca un instrument educațional complet. Materialele pentru educatori create de Usborne arată că aceste cărți pot fi folosite pentru mult mai mult decât simpla atingere a unor texturi. Copiii sunt încurajați să identifice părți ale corpului, să compare asemănări și diferențe, să descrie texturi și să își dezvolte vocabularul descriptiv. De exemplu, copiii pot învăța cuvinte precum moale, aspru, pufos, lucios, folosind materiale diferite precum bumbac, fleece, fetru sau velcro.
Cu alte cuvinte, cartea nu dezvoltă doar simțul tactil, ci și limbajul, gândirea și capacitatea de observație.
Cum ajută aceeași carte la vârste diferite
Un lucru foarte important pe care părinții nu îl realizează este că aceeași carte senzorială ajută copilul în mod diferit la vârste diferite.
La câteva luni, copilul explorează cartea prin atingere, culoare și contrast. În această etapă, el nu „citește” cartea, ci își dezvoltă simțurile și conexiunile neuronale. Atinge, apucă, privește, duce la gură, iar toate aceste acțiuni sunt, de fapt, procese de învățare.
În jurul vârstei de un an, copilul începe să recunoască imagini și să asocieze cuvinte cu obiecte. Cartea devine un instrument de limbaj. Adultul spune „urechi”, „nas”, „coadă”, iar copilul începe să arate sau să repete.
După 2 ani, aceeași carte devine un instrument de vocabular și descriere. Copilul nu mai spune doar „câine”, ci „câinele are urechi moi”. Începe să compare, să observe diferențe și să folosească adjective. În această etapă, cartea nu mai este doar senzorială, ci devine o carte de limbaj și gândire.
Așadar, cartea nu a devenit prea ușoară. Copilul a început să o folosească la un nivel mai complex.
De ce sunt importante cărțile senzoriale în dezvoltarea copilului
Cercetările arată că atunci când copiii folosesc mai multe simțuri în timpul cititului, învățarea devine mai profundă, deoarece creierul face mai multe conexiuni între informații, mișcare, atingere și limbaj. Cititul nu mai este o activitate pasivă, ci una activă, în care copilul explorează și învață prin experiență.
Cărțile senzoriale transformă cititul într-o experiență completă. Copilul vede imaginea, atinge textura, aude cuvântul spus de părinte și, în timp, începe să îl spună și el. Practic, învață prin vedere, atingere, auz și mișcare în același timp.
Acesta este motivul pentru care aceste cărți sunt recomandate pe o perioadă lungă de timp, nu doar în etapa de bebeluș.
Concluzia acestui exemplu
Când spunem despre o carte senzorială că este „de bebeluși”, de fapt ne uităm doar la nivelul textului, nu la nivelul învățării.
Deși pentru un adult cartea pare foarte simplă, pentru copil ea este un instrument de învățare care se schimbă odată cu vârsta. La început copilul o explorează prin simțuri, apoi învață cuvinte noi, mai târziu observă detalii și începe să descrie ce vede, iar în același timp cartea devine și un moment de apropiere și interacțiune cu părintele.
De aceea, în dezvoltarea copilului, problema nu este că materialele sunt prea ușoare. Problema este că, de multe ori, trecem mai departe prea repede și nu lăsăm copilul să exploreze suficient o etapă. Iar în copilărie, dezvoltarea nu vine din lucruri tot mai grele, ci din lucruri explorate tot mai profund.
Dacă vrei să afli mai multe despre cărțile senzoriale Usborne și cum le poți folosi în funcție de vârsta copilului tău, îți pot oferi recomandări personalizate.
Iar dacă simți că este momentul să alegi o carte potrivită pentru copilul tău, te invit să mă contactezi folosind formularul de mai jos. Te ajut cu drag să alegi exact ceea ce i se potrivește, fără să grăbim etapele, ci respectând ritmul lui natural de dezvoltare.
Bibliografie și resurse
Acest text se bazează pe materiale educaționale și cercetări din domeniul dezvoltării copilului și al învățării multisenzoriale:
Scientific American – articole despre etapele de dezvoltare și faptul că atingerea mai devreme a milestone-urilor nu prezice succesul pe termen lung
https://www.scientificamerican.com
Shams, L., & Seitz, A. – Benefits of multisensory learning, Trends in Cognitive Sciences – studii despre modul în care învățarea multisenzorială îmbunătățește procesarea informației și memoria
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1364661308002180
Studii despre multisensory learning și dezvoltarea memoriei la copii – National Institutes of Health
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/
Material educațional Usborne – activități și utilizarea cărților senzoriale „That’s not my…”
https://usborne.com/media/usborne/teacher_resource/file/t/n/tnm_dog_teacher_resources_digital.pdf
Lasă un răspuns